Nu! Nu pot! Nu am timp!

Prima dată spunem ,,nu!”. Apoi ,,nu am timp!”. Și ultima dată ,,nu pot!”. Rezumăm tot la aceste cuvinte. Cred că suntem dezorganizați, cred că ne lăsăm visele să moară zâmbind în timp ce privim spre viitor. Mai bine zis, ne gândim la ce nu va fi. Nu trăim acum și nu ne axăm pe ceea ce e important acum. Programul nostru de zi cu zi e cam așa:
-dimineața: ,,Nu pot să fac asta, deoarece trebuie să fac altceva ca să fie altceva și, desigur, altundeva.”

-la prânz: ,,Nu am făcut aproape nimic! Am pierdut timpul crezând că o să iasă ceva cu treaba aia! Am să încep acum să fac ce trebuie!” *peste 5 minute* ,,Nu, nu are sens acum, mai bine diseară. Atunci e liniște, pot să fac totul cu calm!”

-seara: ,,De ce naiba mi le-am lăsat pe toate pentru acum? Nu am să fac mare lucru, dar hai să încep!” *peste 10 minute* ,,Am prea multă oboseală în mine, mai bine fac mâine tot ce trebuie, dar chiar o să fac! Acum e mai important să mă odihnesc, să fiu fresh, să am mintea limpede… Dar nu înainte de a naviga puțin pe facebook, nu? ”

Și așa se duc zilele și nu realizăm nimic. De ce? Pentru că noi nu avem principii, nu știm cât trebuie să muncim cu adevărat pentru ceva, nu știm că timpul este prețios… Activități precum filme, emisiuni, internet, facebook, sunt mult mai importante pentru noi decât ceea ce ar trebui să fie important. Iar atunci când e necesar să ne însușim lucrurile importante, nu mai putem. Nu mai avem timp…

19400702_493867960954313_1493427553_o

,,Fericirea este în noi, niciodată în jurul nostru”

19389476_493439617663814_344618388_n   Dacă oameniilor nu le-ar păsa decât de ei, totul ar fi minunat. Însă noi, ființe dotate cu mai multe simțuri, luăm seama la ce e în jurul nostru, în special la oameni. Aceștia, în general, se afișează fericiți, mascându-și absolut toate problemele, suferințele, nereușitele, făcându-ne pe noi să ne subestimăm, iar acest lucru ne dăunează, ne face nefericiți, neîmpliniți, ne face să ne simțim ca un ultim om de pe pământ în fața căruia toți oamenii sunt ,,superiori” lui.

De prin anul 2000 lumea merge cam așa: nu contează dacă e bine sau nu, important e să fii superior persoanei cu care vorbești. Din dorința de a fi cel mai cel, din dorința de a știi tot, din dorința de a-i lăsa cu gura căscată pe alții, uităm să fim fericiți. Din orgolii. De aici uităm ce e mai important pentru noi: fericirea, mulțumirea de sine.

Poate unora nu le place asta, însă să fii fericit e cel mai frumos lucru care ți se poate întâmpla. Fericirea e atunci când nu-ți pasă dacă altora nu le place cum ești îmbrăcat. Tu oricum te simți bine, te simți fericit! Ai putea vorbi orice, oriunde și cu oricine. Și s-ar putea să-i lași cu gura căscată. De ce? Pentru că tot ce spui vine de acolo de unde trebuie. Nu mai trebuie să cauți neologisme ca să poți uimi, o poți face prin spontaneitate. Asta ești! Asta ai în tine! FERICIRE!